Capcana lui Maigret by Georges Simenon

Author:Georges Simenon
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-16T23:00:00+00:00

Capitolul 5

Arsura de ţigară

Ar fi putut să dureze săptămâni în şir. În dimineaţa aceea, la Poliţia Judiciară, toată lumea era extenuată şi toţi simţeau un gust amar. Unii, ca Maigret, dormiseră trei-patru ore. Alţii, care locuiau la periferie, nu dormiseră deloc. Iar alţii încă scotoceau cartierul Grandes-Carrieres, supravegheau metrourile şi observau oamenii care ieşeau din imobile.

— Aţi dormit bine, domnule comisar?

Era tânărul Rougin, proaspăt şi bine dispus, mai vioi ca de obicei, adresându-i-se pe culoar cu vocea lui stridentă, puţin metalică. Părea deosebit de vesel în dimineaţa aceea, iar comisarul înţelese abia după ce găsi pe birou ziarul la care lucra tânărul reporter. Şi el riscase. În cursul zilei precedente, apoi în timpul serii şi, mai târziu, când veniseră toţi trei pe Quai des Orfevres să-l hărţuiască cu întrebări pe Maigret, reporterul intuise adevărul.

Probabil că-şi petrecuse restul nopţii punând întrebări anumitor oameni, îndeosebi patroni de hoteluri.

Fapt e că ziarul lui scria cu litere mari:

Asasinul a scăpat din capcana pusă la cale de poliţie.

Pe culoar, Rougin aştepta probabil reacţia lui Maigret.

Bunul nostru prieten, comisarul Maigret, scria jurnalistul, probabil că nu ne va contrazice dacă vom spune că arestarea făcută alaltăieri şi care a fost înconjurată, intenţionat, de un mare mister era doar o stratagemă destinată atragerii asasinului din Montmartre într-o capcană...

Rougin mersese şi mai departe. Trezise în crucea nopţii un psihiatru celebru, căruia îi pusese întrebări destul de asemănătoare cu cele pe care comisarul i le adresase profesorului Tissot.

S-a contat oare pe faptul că asasinul va veni să dea târcoale Poliţiei Judiciare ca să-l zărească pe cel acuzat în locul lui? Posibil. Totuşi, mai probabil e că s-a dorit, rănindu-i vanitatea, să fie împins să lovească încă o dată, într-un cartier înţesat de poliţişti...

Era singurul ziar care prezenta astfel evenimentele. Ceilalţi reporteri bâjbâiseră prin ceaţă.

— Tot aici eşti? mormăi Maigret, zărindu-l pe Lucas. Nu te duci la culcare?

— Am dormit într-un fotoliu, m-am dus să fac o baie la piscina Deligny şi m-am bărbierit în cabina mea.

— Cine e disponibil?

— Aproape toţi.

— Nimic nou, nu-i aşa?

Lucas se mulţumi să dea din umeri.

— Cheamă-i pe Janvier, Lapointe şi alţi doi-trei.

Nu băuse toată noaptea decât o bere şi un pahar de rachiu de porumbe, totuşi simţea un fel de mahmureală. Cerul se acoperise de nori, dar nu de nori adevăraţi, care ar fi adus cât de cât răcoare.

Un fel de văl cenuşiu se întinsese treptat peste oraş şi un abur lipicios se lăsa încet pe străzi, încărcat de praf şi de un miros puternic de benzină.

Maigret deschise fereastra şi o închise aproape imediat, deoarece aerul de afară era mai greu de respirat decât cel din birou.

— Daţi fugă pe strada Petits-Champs, copii.

Uitaţi câteva adrese. Dacă nu găsiţi nimic, căutaţi altele în cartea de telefon. Unii vă ocupaţi de nasturi, ceilalţi de stofă.

Le explică ce îi spusese Moers despre angrosişti şi importatori.

— S-ar putea ca de data asta să avem noroc.

Mă ţineţi la curent cu tot ce aflaţi.

Era tot posac, dar nu, aşa cum credeau toţi, pentru că suferise un eşec şi individul pe care îl vânau reuşise să le scape printre degete.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.